Calatorii

Munții Măcin: Tură de Weekend | VIDEO

Munții Măcin se vad de peste Dunare, din Galati. De multe ori le-am admirat conturul, privind in zare. I-am asemuit mai degraba unor dealuri bolovanoase, un tinut unde firul de iarba nu are nicio sansa in fata soarelui arid de vara.

Munții Măcin mi-au ramas in ecoul mintii, un “nice to see”, alimentat din cand in cand cu pozele si impresiile unui amic din Galati.

Asta pana mai acum cateva zile cand, dand curs unei initiative conjugale, am decis sa mergem in Munții Măcin. Prima tura de weekend, pe munte, din anul acesta.Yey!!

Aveam sa stam peste noapte in comuna Greci, din Tulcea, la Turtle Camp, o livada larga cu pomi infloriti si primire prietenoasa din partea gazdei, unde optiunile de cazare sunt la cort sau la rulota. Suntem astfel cat mai aproape de Munții Măcin, comuna Greci fiind una din portile principale de intrare in Parcul Național.

Plecam sambata dimineata in jur de ora 6 din Bucuresti, luam drumul autostrazii si de la Slobozia o cotim undeva spre dreapta. De aici, practic, “minunea” incepe sa se deruleze in fata ochilor nostri. “Avantajati” si de un detur – o eroare de GPS – trecem prin sate linistite, unde casele, cu fatada viu colorata, au o constructie asemanatoare celor vazute doar la Muzeul Satului. Intalnim fantani cu cumpana, campii verzi, cultivate, nemarginit de intinse, turme de oi si capre si multe canale si ochiuri de apa, Dunarea revarsandu-se pana aproape in sosea.

ZIUA 1 – SAMBATA

Ajungem in Greci aproape de ora 11, luam in primire frumoasa livada inflorita a celor de la Turtle Camp si …o rulota. Daca nu ai mai stat la rulota, iti recomand sa dai o sansa acestei experiente! Am ramas fascinata de modul in care, intr-un spatiu atat de mic, este asezat cu mult bun gust, utilitate si confort … un apartament intreg!

Nu zabovim mult, mancam de pranz si mergem pe recomandarea gazdei, de a ne incepe tura trecand mai intai pe la Centrul de Vizitare.

Dat in folosinta in 2015, Centrul de Vizitare din comuna Greci adaposteste, intr-o constructie noua si moderna, un mic muzeu. Afiseaza porturi populare ale comunitatilor din regiune (greci, italieni, tigani, lopoveni, romani, etc.), ustensile vechi de lucru, exponate petrologice (adica bolovani), cat si un muzeu al stiintelor naturale, unde prin vitrine generoase, am putut face cunostinta cu flora si fauna locului. Vizitarea Centrului este gratuita, iar daca il afli pe Manole la post, nu scapi mai devreme de o ora. Noi am zabovit pret de o ora si jumatate, in conditiile in care planul era sa aruncam un ochi rapid si sa ne cumparam biletele de intrare in Parcul Național. Acestea sunt 6 lei/persoana. Aflam, de asemenea, ca se practica turismul ecvestru in zona: 25 lei prentru o ora si 70 lei pe zi.

Pentru ziua de sambata avem in plan o ascensiune fulminanta pe Vârful Țuțuiatu (467m), cel mai inalt vârf al celor mai batrani munti din România.

Lasam in urma Centrul de Vizitare si o pornim nerabdatori la pas, spre poarta de intrare in Parcul Național, marcata de doua panouri (afisaj bilingv) si o trecere printr-o padurice. Noi am mers pe recomandarea lui Manole de la Centru, pentru un traseu circular ce include Vârful Țuțuiatu, dar si o bucata de drum fara marcaj. Ne-am orientat dupa reperele date: marcaje turistice, un tei batran, padurea cu leurda, o banca.

Pana aproape de Vârful Ghinalțu, traseul este destul de ferit de soare, trecand prin umbra copacilor abia înfrunziți. Desi este jumatatea lui aprilie, soarele si căldura se simt puternic, incat nu as vrea sa ma ating de aceste locuri mai tarziu de luna mai si pana hăt in septembrie.

Vârful Ghinalțu se invecineaza cu Vârful Țuțuiatu, unde poposim iarasi pentru poze si admirarea privelistii: ogoare inverzite, orasul Măcin in departare, bolovani. O bucurie de seama este adusa de intalnirea cu testoasele dobrogene, destul de generoase sa pozeze pentru noi.

Intoarcerea de pe Vârful Țuțuiatu o facem in ocol, printr-o vale si intram in Greci prin celalalt capat de sat. Imi place aceasta plimbare pe ulite, privind in stanga si in dreapta in curtile si ograda oamenilor, adesea trecerea noastra fiind insotita de latratul ascutit a cainilor – toti de talie mica – din batatura.

In total, tura noastra de 8-10 km a durat in jur de 4 ore, cu mers lejer si pauze mai lungi sau mai scurte.

Vezi aici imagini si filmari din traseu:

ZIUA 2 – DUMINICA

Ziua se anunta buna de dimineata, dupa cerul luminos si senin care ma intampina la ora 7, atunci cand dau buzna in livada, nerabdatoare sa iau pulsul vietii de la tara. Imi aduc aminte de vremea cand eram la bunica, la tara, unde imi petreceam cateva zile din vacanta de vara. Ora 7 este o ora deosebit de activa si…galagioasa…asta daca se intampla sa cresti oratanii pe langa casa. In acest ceas al diminetii imi pare ca sunetele sunt mai naturale, auzul mai fin: natura trezita pe deplin la viata, inainte ca omul sa intervina in muzicalitatea ei.

Ne luam pe indelete micul dejun si strangem. Ne-a placut sederea la Turtle Camp: oameni primitori, pisici curioase, curatenie lucie, verdeata, spatiu.

Astazi vom face Culmea Pricopanului si ne indreptam cu masina spre Mănăstirea Izvorul Tămăduirii, aflata la un drum de aproximativ 20 minute.

Este duminica si slujba abia ce s-a incheiat. Admir frumusetea artistica a manastirii, ma amestec printre credinciosi si ma “lipesc” de o cescuta cu cafea, de sta lingurita dreapta in ea de dulce ce-i. “Este facuta de parintele”, imi sopteste doamna de la lumanari.

Lasam masinile in curtea manastirii si chiar prin spatele ei, drumul ne aseaza pe traseul Culmea Pricopanului. Traseu cu banda albastra, cu o lungime de 8 km, ne poarta printre formatiuni geologice ce au luat nastere acum 250 milioane de ani. Culmea Pricopanului este considerata a fi cea mai spectaculoasa creasta din aria parcului si asa am cazut si noi de acord. Urcam si coboram agale de pe un varf pe altul, trecand pe la Fantana de Leac, Vârful Caramalau, Sfinxul de Dobrogea, Vârful Piatra Raioasa, Vaful Sulukul Mic si Sulukul Mare si inapoi, prin padurice, la Mănăstirea Izvorul Tămăduirii.

Testoasele de Dobrogea iarasi ne ies generoase in cale, culegem flori si frunze de papadie, menta parfumata.

Vezi aici imagini si filmari din traseu:

Dupa cum ne-au impartasit si oamenii locului, nu caldura este problema peste vara aici, ci seceta. Imi dau seama cat de arid poate deveni totul in lunile fierbinti de vara. Un padurar din Măcin intalnit in cale, in program duminical de plimbare cu sotia, ne confirma ca dealurile au fost reimpadurite in ultimii ani, ceea ce se spera sa mai tina apa in sol.

Epilog pentru comuna Greci, judetul Tulcea.

Daca intr-un fel sau altul te decizi sa vizitezi Munții Măcin, iti recomand comuna Greci:

  • La cort sau la rulota, cu optiuni de cazare la Turtle Camp sau La Livada;
  • Este una din portile principale de intrare in Parcul Național Munții Măcin;
  • Centrul de Vizitare din Greci, merita sa ii treci pragul si nu te grabi sa iesi mai ales daca te afli la prima vizita;
  • Rezervatia de Bujori de la Greci, in luna mai;
  • Cofetaria Angelo fabrica local produse proaspete de panificatie, patiserie, gelaterie, dulciuri, gemuri, zacusti si siropuri;
  • Concursul de alergare montana “Maraton Măcin”, ce are loc in luna mai, anul acesta deja la cea de-a 5a edite!

Sunt convinsa ca o data ajuns acolo, vei descoperi multe alte incantari si iti vei crea propriile amintiri, asa cum am facut si noi, de altfel.

Impartaseste-mi cum te-a inspirat acest articol, ce ai aflat nou?

Mirela Ivaz

Yoga Teacher 500-RYT & Ayurveda Lifestyle Counselor

Din categoria CALATORII poti citi despre alte zone pe care le-am umblat, din România, Turcia, India sau Nepal.

Maramureş in poteci de munte – Colosul Rodnei (Ziua 3)

Bucovina in poteci de munte – Munții Rarău si Giumalău (Ziua 1)

Masivul Cozia si Valea Oltului – Aventura de weekend

Vârful Moldoveanul prin Valea Rea

Pe urmele dacilor: Traseu Pestera – Valea Obarsiei – Vf Omu

Prima intalnire cu Bucşoiu – Aventura de weekend

Turcia, frumoasa tara bogata

Kathmandu: Haos in aparenta, Misticism in esenta

Nepal si cazarea la localnici. Experienta a 3 saptamani in sanul comunitatii

10 zile intr-o Mănăstire Budistă din Nepal – Viața printre călugări

10 zile de trekking in Langtang Valley, Nepal – Partea intai

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *