CalatoriiVideo

Bucovina in poteci de munte – Munţii Rarău si Giumalău (Ziua 1)

Ce bucurie! Inceput de iunie cu 5 zile libere. Ma uit pe harta la locurile mai indepartate pentru drumetii si relaxare si caut zone inca neexplorate.

De la inceput ma atrage ideea de a merge pe TransRarau despre care auzisem ca a fost asfaltat in urma cu doi-trei ani. Extind cautarile si realizez ca in zona sunt suficiente trasee de parcurs prin masivele Giumalău, Suhard, Călimani si Rodnei.

Alegem din timp o cazare la Vatra Dornei si incep sa studiez hartile montane pentru planificarea pe zile a drumetiilor.

Plecam din Bucuresti joi dimineata si dupa o oprire la Voroneţ ajungem dupa-amiaza in Vatra Dornei. Seara dăm o tura prin centrul orasului si prin parc. Orasul pastreaza ceva din patina timpului in care oasele domnesti de provenienta austro-ungara isi tratau afectiunile cu apele minerale ale Dornelor.

Interesant amestecul de neamuri de diferite religii care au trait mult si bine in Vatra Dornei, cam pana la inceperea celui de al doilea razboi mondial cand  evreii au fost deportanti in Transnistria si o data cu ei orasul si-a pierdut mult din identitate.



Vineri dimineata pe la 7:30 plecam din Vatra Dornei spre Chiril, locul de unde drumul TransRaraului continua spre Pojorata. De acolo urcam pe o sosea de o banda si jumatate latime pana la Cabana Rarău.

Chiril. Intrare traseu TransRarau

Drum asfaltat pe TransRarau
Cabana Rarau, recent renovata

Indicator traseu langa Cabana Rarau
Las masina la cabana si urmam marcajul cu banda rosie pe traseul Cabana Rarău – Cabana Giumalău (3 ore si 30 minute). Inceputul traseului se suprapune cu drumul de asfalt al TransRarăului, ici si colo descoparim scurtături prin pădure care intersecteaza drumul, astfel că după 30 de minute dăm peste primul indicator spre Vf. Giumalău aflat la intrarea pe un drum forestier.

Dupa 20 de minute, drumul forestier intra intr-o padure de brad si molid si se transforma in poteca usor ascendenta. Padurea este luminoasa si blanda, poteca curata, mici paraiase completeaza tabloul rustic, iar cantecul pasarilor si mireasma de rasina a brazilor ne tin ocupate simţurile.

Dupa o ora de mers apare intersectia care separa drumurile: crucea rosie spre Cabana Giumalău si banda rosie spre Vf. Giumalău, ambele trasee de cate o ora. Ne intalnim cu o familie din Vaslui, singurii turisti pe tot traseul si schimbam impresii si recomandari cu privire la trasee de facut in zona. Aflăm ca Pietrosul Rodnei este cea mai frumoasa destinatie din zona, o confirma si pozele facute de turisti cu o zi inainte si cum nu am un plan fix, ne gandim sa profitam de ocazie in zilele urmatoare.

Ne despartim de ceilalti turisti care aleg traseul spre varf si continuam pe drumul catre Cabana Giumalău care continuă pentru incă o ora prin padure. In sfarsit, poteca iese in luminis de unde se poate admira Masivul Pietrosul Bistritei si Vârful Rarău cu Pietrele Doamnei. Ne hotaram sa facem pauza de masa si sa profitam de priveliste.

Dupa inca 20 de minute ajungem la Cabana Giumalău de unde privelistea este de poveste. Cum nu suntem din partea locului si cam “artisti” pe parte de orientare intram in vorba cu cabanierul sa aflam la ce ne uitam in zare.
Cabana Giumalau



Identificam muntii inca inzapeziti ai Masivului Rodnei cu varfurile Pietrosul Rodnei si Ineu. De aici Muntii Rodnei par niste ghetari alpini de o rara frumusete salbatica. Nu mai incape indoiala ca vom fi si noi acolo in scurt timp. Sunt o persoana cu idei putine si fixe.


 

La cabana, Mirela se joaca cu căţeluşa Kali: ii arunca un baţ fiarei si ea il aduce de fiecare data inapoi; eu stau politicos dupa gard si fac poze. Ma asigur ca fiara este educata, vaccinata si are bune maniere, ma incumet si intru in cabana pentru un ceai din plante de munte.

Aflam ca ciobanii vor urca weekendul viitor (ma relaxeaza ideea asta), ca traseul catre Poiana Ruscă a fost afectat in urma defrişărilor recente si porcii mistreţi au dat târcoale noaptea trecută.

Ca tot veni vorba de defrişări, desi am incercat sa nu le dau importanta considerand ca sunt facute cu buna stiinta si responsabilitate, adevarul este ca se taie in duşmanie. In plus, initiativele de plantare a puietilor vor avea efect aproape nul o data ce dragele mioare or sa fie lasate slobode sa intre in zonele cu statut protejat.

Ne continuam drumul catre Vf. Giumalău pe o urcare solicinanta, moment in care un jeep ne depaseste si se impotmoleşte 100 de metrii mai sus. Moment suprarealist care nu ma mai impresioneaza de cand bat potecile prin Bucegi, acel mall montan pentru excursionistii extrovertiti de Valea Prahovei.

In 40 de minute ajungem pe Vf. Giumalău (1857 m); ne pozam, admiram pesiajul, schimbam impresii cu turistii si o luam din loc pe coborare catre Cabana Rarău.
 Video – Urcarea anevoioasa spre Vf. Giumalau, vedere 360 grade
Coboram incet si abrupt prin jnepenis timp de ora, cu caldura zilei in fapt si ajungem din nou la intersectia cu drumul catre Cabana Giumalău. Acolo ne reintalnim cu turistii din Vaslui, alaturi de care coboram usurel pana la asfalt. Este partea cea mai placuta din traseu pentru mine: padure prietenoasa si coborare lina, fetele vorbesc de una de alta, iar concluzia e clara….ca grad de periculozitate….capusele au batut ursul anul asta.

Ajungem la sosea. Aici infruntam partea neplacuta a traseului, caldura pe urcus, masini si turisti in cautare de selfie-ul perfect pe marginea soselei.

Ne racorim cu o inghetata de la o parcare-talcioc cu vedere spre un hău aproape de intersectia cu drumul spre Canaba Rarău si odata intrati pe ultima parte a traseului, observam o atmosfera de iarmaroc si ambuteiaje ca pe Iuliu Maniu.

Ramanem pret de cateva clipe la Cabana Rarăupentru a ne interesa de oferta de mancare si ne luam inima in dinti sa razbim prin micul oras chinez in urcarea prin Pietrele Doamnei.
Initial am crezut ca au scos oarece moaşte pe stâncile mai inalte, altfel nu imi explic colectia de pantofiori cu lac si balerini ce ţopaiau printre bolovanii cu fosile din cretacit si paleolitic.
Vedere dinspre Cabana Rarau catre Pietrele Doamnei

Odata ajunsi in spatele stâncii principale, lucrurile s-au mai linistit, natura potolind spriritul eroic cu iz mioritic. Aici, adevarata provocare sa strabati puzzle-ul de stanci, insa dovedim cu bine sa inconjuram structura pietroasa si ajungem intr-o frumoasa poienita cu flori galbene neidentificate. Zabovim pret de cateva minute la umbra copacilor, dupa care continuam drumul catre Cabana Rarău pentru cina.
Vezi semnul cruce albastra? Da, chiar pe acolo este traseul!

La intoarcere spre Chiril oprim la Mănăstirea Rarău, un loc special cu taine bine pastrate de calugarii locului.

Manastirea Rarau
*Un text de Razvan Cojocaru

Iti place sa călătoreşti şi sa explorezi frumuseţea naturii?

Permite paşilor tai sa te poarte pe cărări de munte! (Re)descopera frumusetea nealterată a naturii, lasa-ti plamanii sa se umple cu aerul curat si tare de munte, auzul sa-ti surprinda susurul de izvor si ciripitul pasarilor, iar tu sa simti ca revii ACASĂ.

Scrie-mi pe contact@ivaz.ro si iti voi oferi detaliile de care ai nevoie.

Pregateste-ti rucsacul de calatorie si creaza-ti povestea vietii!

 



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *