Se implinesc doua saptamani de cand sunt in India. Zilele se deruleaza repede aici, cea mai mare parte petrecandu-mi-o la clinica de tratament si cercetare in Ayurveda, unde timpul se imparte intre clasele teoretice si practice de Ayurveda si Yoga Therapy si pauzele de masa.
Am vorbit aici despre profesori si calitatea informatiei transmise, insa nu am pomenit nimic despre colegi. Ei fac de fapt aici viata savuroasa si traiul mai bland. Povesti de viata, planuri, sperante si temeri impartasite, combinate cu mult haz si voie buna alimenteaza timpul nostru petrecut impreuna.
Asa cum a fost expeditia noastra de astazi dupa amiaza, la propunerea directorului clinicii. Cuvintele cheie care ni s-au dat: plaja, azi, o ora si jumatate distanta cu masina. S-a raspuns prezent!
Drumul cu masina mi s-a parut istovitor si lung. Nu vorbesc de distanta, ci de timp, un trafic extrem de aglomerat, un drum ce imi parea prea stramt, depasiri fortand limita de siguranta, multiple claxoane eliberate pe minut, motociclisti carand pasageri in conditii nesigure (scenariu adesea intalnit: fara casca, ala micu asezat in fata si soata calare de-a curmezisul pe saua motocicletei, cu sumedenia de fuste si saluri tremurand in urma ei), trecatori pe marginea soselei pasind direct in pamantul rosu, in lipsa de trotuare. Nu stiu in alte parti din India cum e, dar in Kerala, un stat in India cu 34 milioane de locuitori, asa se poarta. Incat sa fiu aici sofer, mi-as scurta viata cu macar 10 ani, daca nu chiar mai repede. In fine, incepeam sa fiu din ce in ce mai convinsa ca a fost o idee neinspirata sa merg in excursia asta, cand puteam de exemplu sa fiu la …shopping.
Si totusi, sa nu-mi dau cuvantul din urma pana la..final – imi zic.
S-a dovedit a fi fara urma de regret!
O zi care a inceput dimineata devreme cu Yoga Therapy impartasita de captivantul dr. Shimji,
o schimbare de plan pentru dupa amiaza, alegand dupa fler varianta mai “bogata” in experiente,
traversarea cu barca a unui rau si la pas, pe carari serpuitoare a unei plantatii de cocotieri,
pana la cea mai pustie si salbatica plaja pe care mi-a fost dat sa vad pana acum.
O baie in Marea Arabiei, cand ultimele raze ale soarelui se sting in apa valurita si inspumata.
La intoarcere, o “alimentare” cu apa de cocos bauta direct din sursa,
traversarea la lumina lanternei a plantatiei de cocotieri,
senzatia auzind in intuneric cum cate o nuca de cocos coapta se pravaleste la pamant de la zeci de metri inaltime,
traversarea in liniste a raului la lumina lunii pline.
Si pentru ca cea mai buna si asteptata mancare e aia cand ti-e foame, ne-am imbibat cat mai elegant degetele in mancare indiana 🙂
Acel moment in care ma felicit pentru decizia inspirata pe care am luat-o.
Tu cand ai multumit ultima oara glasului tau interior pentru indrumarea pe care ti-o da in luarea celei mai bune decizii?
Namaste!
Mirela
Sambata, 15 octombrie 2016, Kannur city, Kerala, India.
Incrie-te cu adresa de email pe www.ivaz.ro pentru a afla noutati direct din India!
Urmareste-ma si pe facebook!
Unknown
Multumesc mult Mirela ca datorita descrierii emotionante si a frumoaselor fotografii, am putut, ptr o clipa, sa ma teleportez acolo!:)Concediu placut in continuare!
Florentina Satalla
Florentina Satalla:)
Mirela Ivaz - Yoga Teacher & Ayurveda Life Coach
Cu mare drag, Florentina! Mai urmeaza!
Chiar deunazi mi-a spus o prietena: "Mai Mirela, pune si tu poze de pe unde umbli! Eu si noi cei de aici abia asteptam sa le vedem!"
Ma bucur mult ca ti-au placut, Flori, si sper sa-ti aduca o pauza senina in zi si cine stie, sa-ti inspire alegerile!