Ce poti face in weekend cand vrei sa te desprinzi de betoane si sa urci un pic mai sus de zona turismului de masa? Iti recomand o iesire la munte, pe Valea Oltului. Aici, alaturi de alte obiective deosebit de atractive, unul le intrece pe toate: Masivul Cozia.

Masivul Cozia si Valea Oltului – Aventura de weekend

Recent am avut experienta unui weekend petrecut pe Valea Oltului. Primul de altfel pentru mine, in alte dati fiind doar in tranzit indreptandu-ma catre Sibiu sau Cluj si negresit facand o oprire la Manastirea Cozia.

Impresia mea despre Valea Oltului era – pana recent – una destul de superficiala, privita prin geamul masinii in deplasare: spectaculoasa si plina de mister istoric, a carui potential balnear statea bine ascuns sub aspectul prafuit si invechit al statiunilor pe care le traversam: Calimanesti, Caciulata.

Podul peste Olt te duce din Caciulata inspre Varful Cozia

Surprinsa am fost sa vad, de data aceasta, o fata schimbata a Vaii Oltului, de renastere si inflorire a turismului in aceasta zona. Ce mai, era plin de oameni (tineri, copii, varstnici), terase doldora cu clienti, buticuri de trotuar, masini parcate si inghesuite una langa alta si altele inaintand bara la bara prin zona Calimanesti-Caciulata. Hotelurile comuniste – perlele Vaii Oltului: Caciulata, Oltul, Cozia – primisera o spoiala noua, la care se adaugau nenumarate pensiuni, intre care mare trecere aveau cele cu piscina in dotare: o cadita un pic mai mare in jurul careia roiau macar o suta de amatori de tolanit la soare. Undeva mai in departare se zareau si toboganele parcului acvatic Aqua Park.

Perlele Vaii Oltului: Caciulata, Oltul, Cozia

Multa forfota, aglomeratie si, traversand la pas statiunea Caciulata, imi pareau prea multe inghesuite in culoarul dintre Olt si peretii muntosi ai defileului Oltului.

Toate numai de bine pana la urma, optiuni fiind pentru toate gusturile, atat pentru amatorii de joasa altitudine, cat si pentru iubitorii de inaltimi.

Pentru ca atat eu, cat si tu – explorator ca si mine – ne putem desprinde usor de aglomeratie si alege sa luam in piept un munte pana sus pe culme unde perspectiva se schimba, simti ca respiri libertate si viata.

PRIMA ZI: traseul catre Varful Cozia

Pentru ziua de sambata am ales un traseu catre Varful Cozia. Pornesc din Caciulata la ora 10 dimineata (dupa un drum de 2h30’ facut cu masina din Bucuresti), traversez podul peste Olt si aici apar primele indicatoare. 

Manastirea Stanisoara

Aleg traseul marcat cu linie albastra care ma poarta, frumos si agale, cale de 7 km, prin umbra si racoarea padurii, urmand curgererea unui pârâu, pana sus la Manastirea Stânişoara.

Intrarea in Parcul National Cozia: se taie bilete de acces si primim indicatii de traseu

Drumul catre Manastirea Stanisoara

Admirand domeniile manastiresti

Aici, viata pare incremenita; doar cateva gaini roscovane ciugulesc din iarba. In biserica cea mare, un calugar batran si aplecat de spate, indruma cu voce tare intr-ale vietii o familie cu copil mic si un cuplu de tinerei.

Manastirea Stanisoara

Curtea interioara a Manastirii Stanisoara

Imi refac aici provizia cu apa – ziua se anunta lunga si calduroasa. De peste gard, dintr-o curte interioara a manastirii, Razvan cere indicatii unui calugar despre continuarea traseului nostru – se intampla ca indicatoarele si marcajele de pe traseu sa nu lamureasca, pe alocuri, suficient de bine.

Masivul Cozia

De la Manastirea Stânişoara incepe adevaratul urcus, prin spatele manastirii, inspre dreapta, trecand pe langa rugi bogati cu mure si intrand apoi in desisul padurii. Se facuse deja de pranz, iar prima portiune de urcus este destul de anevoioasa: panta nu e dificila insa imi pare ca ma inabus de caldura, ma sufor de impresurarea padurii – arbori, arbusti si musculite care-mi roiesc in dreptul fetei.

Si pe cand ma plangeam eu mai cu patima de caldura si de alegerile mele neinspirate in viata – de altfel, puteam acum foarte bine sa sed in lenevie in camera de hotel sau tolanita intr-un sezlong, langa piscina micuta si multimea zgomotoasa – ca dupa cateva tunete – despre care la inceput am crezut ca sunt zgomotele unui avion in trecere – incepe ploaia. Echipament de protectie ioc, doar desisul padurii de care tineam sa scap mai repede pana mai devreme. Cum ploaia nu se opreste, acum ma rog sa ne mai tina padurea, sa nu ajungem inca pe culmea descoperita a muntelui. Atmosfera se racoreste, padurea capata un miros specific de pamant si praf amestecate cu apa. Ma gandesc la nevolnicia omului, la firea lui schimbatoare, la framantarile lui fara rost, la ce cere si ce i se da – sa fie oare ironia sortii sau giumbuslucurile lui Doamne-Doamne!?

Dupa 30-40 de minute ploaia se opreste si refieful se schimba: avem de urcat o portiune abrupta, stancoasa, prevazuta cu lanturi.

Curand iesim din umbra padurii si pot vedea acum mai larg si mai departe imprejurul meu. In departare, o ceata laptoasa acopera vaile dintre piscurile muntilor, iar Valea Oltului abia poate fi zarita. In jurul meu, trunchiuri arse de copaci– trist si dezolant daca nu ar fi puzderia de insecte roind la picioarele mele, semn ca viata isi urmeaza cursul.

Cabana si Varful Cozia

Ajungem intr-un drum forestier care trece prin apropierea releuluisi in 10 minute la Cabana Cozia. Refacem provizia de apa si nu poposim mult aici: sunt destui turisti sositi cu masina, iar muzica rasuna tare de la cabana ocolului silvic din apropiere – cineva imi spune ca iar s-a dat un tun si acum petrec.

Coborarea…

Profitam de ora castigata – facuram 2h30’  de la M-tirea Stânişoara pana pe Varful Cozia in locul celor 3h30’ indicate si, o data ce scapam de aglomeratie, facem un popas si mancam in tihna sub umbra unui brad.

Pentru coborare alegem traseul cu linie rosie, dupa sfatul ghidului de la intrarea in Parcul National Cozia, care ne spusese totodata sa evitam traseul pe cruce rosie pentru ca sunt vipere.

Sus pe creasta cărarea serpuieste printre pajisti cu iarba inalta si deasa si nu dupa mult timp intru iar in ascunzisul padurii. Coborarea este lunga, moderat usoara ca dificultate, doar sa ma tina genunchii si sa ies teafara la liman.

Traseul nostru cu linie rosie se intersecteaza la un moment dat cu cel marcat cu linie albastra. Alegem sa mergem pe albastru si iata-ma ajunsa – pe o alta varianta de traseu – inapoi la Manastirea Stânişoara si de aici, pe drum forestier pana in Caciulata.

Sumar traseu Varful Cozia

 Dificultate: medie.

Timp: durata totala 9 ore (mers mai agresiv).

Lungime traseu: aprox. 20 km. 

Traseu – Dus: Căciulata (300m) – Satul Păuşa (317m) – Mănăstirea Stânişoara (720m) – Muchia Vladesei- Muntele Durduc (1568m)- Vf. Cozia (1573m). Diferenţă de nivel 1273 m. Timp de mers 6-7 ore. Marcaj: bandă albastră. Traseu dificil iarna pe zapada.

Noi am facut 5 ore intr-un ritm (al nostru) lalait si un popas de jumatate de ora la manastire.

Traseu – Intoarcere: Cabana Cozia – Muchia Turneanu (1573m) – Curmatura “La Troiţă” (700m). Timp de mers 4 ore. Marcaj: banda rosie. Traseul se inceie la Gara Turnu (310m), cu o durata totala de 5-5 ½ ore.

In apropiere de Curmatura “La Troiţă” (700m) traseul pe banda rosie se intersecteaza cu o varianta de traseu marcat cu banda albastra. Ca sa nu fim nevoiti sa mergem vreo 5 km, pe marginea soselei, de la Gara Turnu pana in Caciulata, intram pe traseul cu banda albastra. In 30 de minute ajungem la Mănăstirea Stânişoara si de aici, inapoi pe drumul forestier pana in Caciulata.

In total, coborarea ne-a luat 4 ore, cu un popas de jumatate de ora pe Varful Cozia.

A DOUA ZI – Manastirea Cozia si Cascada Lotrisor

Manastirea Cozia

Duminica fac o plimbare – si o baie de multime – prin Caciulata si Calimanesti si vizitez Manastirea Cozia. Aici, desfasurare ampla de sobor preotesc: tocmai se tine, pe o scena afara, slujba de hirotonire a unui preot. Manastirea Cozia este asa cum mi-o amintesc din copilarie: neschimbata, linistita, demna, plina de istorie si de flori.

Cascada Lotrisor

Un loc pe care mi-l doream sa il vad este Cascada Lotrisor, pe langa care treceam altadata in graba si ramanea mereu pe lista pentru “data viitoare”. De data asta nu am mai ratat-o.

Traseul catre Cascada Lotrisor incepe din dreptul Popasului Lotrisor. Lasam masina aici (pe o distanta de 5 km, cat e de la Manastirea Cozia la intrarea catre Cascada Lotrisor, nu exista drum pietonal) si dupa achitarea taxei de vizitare de 5 lei/persoana, drumul ne e liber. Cei 2km pana la cascada ii parcurgem pe un drum forestier serpuit, prin cheile sapate in stanca de Lotrisor.

Ajunsi la cascada, admiram caderea inalta, rapida si bogata de apa si ne racorim in apropierea ei.

La intoarcere, poposim pentru picnic in spatiul amenajat cu mese si banci din lemn, pe malul apei, aproape de intrarea in Parcul National Cozia catre Cascada Lotrisor. 

Ce mi-a atras placut atentia in zona Calimanesti – Caciulata 

In zona Calimanesti-Caciulata, mi-au atras atentia in mod deosebit placut: 

–  Zona pietonala, bine amenajata, care urmareste soseaua, traverseaza statiunea Caciulata si care te duce pe langa parc, izvoare, pana la Manastirea Cozia.

–  Parcul, atragator, bine ingrijit, verde si destul de necirculat – toti erau la piscina, terase sau faceau trotuarul. 

–  Zona reamenajata a izvoarelor.

–  Taxa de vizitare a Parcului National Cozia – 5 lei de persoana, impreuna cu recomandarile de traseu ale ghidului turistic.

–  Vizitarea libera (fara taxa) a muzeului aflat in incinta Manastirii Cozia.

Pentru tine, ce anume este valoros atunci cand esti pe munte?