Cat de des ti se intampla sa nu-ti inchei o calatorie si deja sa te gandesti si sa o planifici pe urmatoarea si pe urmatoarea si tot asa…?
Poate esti si tu in situatia mea anul acesta in care ai la dispozitie doar weekend-urile pentru evadare din ceea ce te incorseteaza la oras si alegi sa fugi cu inima usoara pe munte sau la mare. Puse la loc de cinste, marcate in calendar, planificate din timp, sunt aceste weekend-uri in care acorzi timp acelei parti din tine care urla ca vrea la salbaticie, la natura, tanjeste dupa o alfel de istovire a corpului – vrea sa iasa din starea de vegetatie de la birou si nici macar clasica ora de sport dupa serviciu nu mai ajuta. Si atunci, ca sa te impaci cu razvratitul din tine, te pui in miscare. Alegi sa iei un munte in piept sau o plaja pustie sub talpi.
Sunt genul caruia ii place sa isi planifice calatoriile, vacantele – prefer sa le stiu cat mai din timp stabilite pentru a savura fiecare clipa care ma duce mai aproape de ziua plecarii. Savurez pe indelete timpul asteptarii: entuziasm, nerabdare, visare J
Acum 2 saptamani ma intorceam de la mare cu prietena mea. Noi doua in masina pe A2. Era stiut ca weekend-ul urmator vom face o tura in Bucegi. Un telefon dat la Cabana Gura Diham, o rezervare facuta pentru o noapte, planul stabilit: vom urca pe Bucsoiul Mare, ajungem la Omu si ne intoarcem pe Valea Cerbului. Tura de o zi, preconizate 9-10 ore de traseu.
Cabana Gura Diham (987 m) – Cabana Poiana Izvoarelor (1455 m) – La Prepeleac (1750 m) – Varful Bucşoiu Mare (2492 m) – Cabana Omu (2507 m).
Dificultate: Dificil. Lungime: 11 km. Durata: 8-9 ore. Traseu marcat: Linie rosie
In sambata cu pricina ne dam intalnire la Gara de Nord si luam trenul de 6 a.m., numai dus pentru 39 lei. La 7:45 suntem in gara Busteni, la 8:00 la Cabana Gura Diham (by taxi – 20 lei, ii impartim cu un cuplu), iar la 8:30 deja pornim pe traseu in sunete de clopotel si urari de incurajare. Curiozitatea noastra este satisfacuta: aflam ca suntem pe acelasi traseu cu concurentii Marathon 7500. Voluntarii de la postul de alimentare de la Gura Diham ne spun ca deja au trecut primii alergatori si ne dau niste timpi de parcurs care muuult dupa aceea imi tot revin in minte, intrebandu-ma “Cum, Doamne, e posibil asa ceva?!”: 1 ora si 5 minute de la Hotel Pestera pana pe Varful Omu si 40 de minute coborarea pe Valea Cerbului pana la Gura Diham. Gandesc, cu siguranta astia nu-s oameni normali, din ceea ce intelegem noi astialalti ca este normalitatea.
 |
| Sambata, pe la 9 dimineata, concurentii Marathon 7500 deja ajunsesera o tura la Vf. Omu, coborasera pe Valea Cerbului, ca sa urce iarasi tura a doua la Vf. Omu |
Abia atunci incolteste in mintea mea ca e posibil sa ma intalnesc cu Razvan pe traseu. Stiu ca participa la Marathon 7500 si mai stiu ca e iute de picior. Si da, ne intalniram in urcusul catre Poiana Izvoarelor, m-a “prins” usor din urma. Era ora 9 dimineata, eu aveam o zi plina inainte sa ajung la Varful Omu, el deja zorea sa ajunga a doua oara in zi la Omu. Doar pornise cursa in zori la 6 dimineata.
 |
| Niste concurenti Marathon 7500 entuziasti |
La Cabana Poiana Izvoarelor, un alt punct de alimentare pentru concurentii Marathon 7500, aflam ca traseul maratonistilor se deviaza pe la Malaiesti din cauza vantului puternic care fusese in noaptea precedenta si dimineata pe Bucsoiu. Evaluez situatia cu insotitoarea mea, este soare, senin si frumos, avem parazapezi si pelerina de ploaie sa ne ferim de udatura asa ca decidem sa ne continuam traseul asa cum il stabilisem: in sus spre Bucsoiu Mare sa fie!
 |
| Popas alimentare Marathon 7500 la Cabana Poiana Izvoarelor |
 |
| Concurentii Marathon 7500 parasesc Poiana Izvoarelor, spre Pichetul Rosu |
Insotim perechile de maratonisti pana la rascrucea de la Saua Prepeleac. Ne despartim: noi spre Bucsoiu mare, ei grabiti spre Malaiesti, toti catre aceeasi destinatie (intermediara): Vf. Omu. Lucru de la sine inteles: nu aveam sa ii mai intalnesc in ziua aceea pe cei de la 7500.
Mereu mi-a placut sa descopar locuri noi, pe unde picioarele mele – in bocanci de data aceasta- nu mai pasisera. Asa e si urcusul pe Bucsoiu Mare, urmand traseul marcat cu linie rosie de la Cabana Gura Diham: divers, provocator, spectaculos.
Pana la Saua Prepeleac urci prin padure, deasa, umbroasa. Desi nu ma dau in vant dupa traseele prin padure, aici a fost diferit: peisajul variaza, ba mergi drept printr-un coridor de brazi, ba urci catinel in coasta stancii.
 |
| Doi… |
 |
| …cate doi..la Marathon 7500 |
 |
| Way to go |
Dupa Saua Prepeleac, lucrurile se schimba nitel. Iesi in ascunzisul padurii in plinul soare arzator de iulie. Urcusul devine continuu abrupt. Daca mai prinzi umbra stravezie a unui copacel singuratic, te opresti pentru cateva clipe sa linistesti inima zbuciumata si privesti zarea indepartata. Aici ti se taie rapid iar respiratia: vezi ce ai lasat in urma si te minunezi cum de ai facut posibil sa ajungi acolo unde esti.
 |
| O fereastra 🙂 O alta fereastra a zmeilor!? |
 |
| Postavaru si Piatra Mare, in departare. Jos, Cabana Diham |
O buna bucata de traseu te duce prin transee, mai mult sau mai putin adanci, mult jnepenis si vegetatie luxurianta. Pe alocuri iti ajuti inaintarea tinandu-te de lanturi sau de un manunchi de iarba. Bagi 4×4, altfel nu te tine. Partea mai delicata aici este o saritoare – o crapatura adanca in stanca pe care trebuie sa o traversezi: te lipesti una cu bolovanul si faci un pas cat de mare poti pana pe partea cealalta – pentru o clipa esti suspendat, rastignit ca intre doua lumi.
 |
| Un pic de adrenalina |
 |
| Garofite de munte |
 |
| Poteca de munte, flori, jepi. Postavaru in departare |
O data iesit din boschetarie, drumul de creasta e spectaculos. Ziua senina, cerul albastru luminos contrasteaza cu nuantele de verde care acopera crestele muntoase. Liniste, pace, armonie. Te simti deasupra lumii, suspendat intre cer si pamant, binecuvantat pentru ca ti-a fost dat tie, umil lucrator corporatist, sansa sa cuprinzi cu privirea asa minunatie a naturii. Te gandesti ca totul e pieritor in fata frumusetii goale (a se citi nespoite) si statorniciei naturii.
 |
| Urcaram ceva |
 |
| Popas |
 |
| Best wallpaper ever |
 |
| Las aici pamantului ce nu mai am nevoie |
 |
| Suntem pe drum |
 |
| Bifurcatia catre Malaiesti. Noi continuam spre Vf. Bucsoiu Mare. |
 |
| Turnurile Tiganesti si Hornul Mare al Malaiestilor |
 |
| Cabana de la Vf. Omu si Vf. Costila in zare |
La Vf. Omu facem un popas admirand Valea Gaura si pornim grabit coborarea pe Valea Cerbului. Este deja 16:30, estimam 3 ore si jumatate inapoi pana la Gura Diham. Nu vrem sa ne prinda noaptea si nici mos martin.
 |
| Valea Gaura |
 |
| Cabana de la Vf. Omu |
 |
| Valea Cerbului |
In concluzie:
Pe traseul Cabana Gura Diham à Varful Omu am facut 8 ore, cu doua popasuri mai lungi de 15-20 de minute pe o culme a Bucsoiului si la Cabana Vf. Omu. Am inaintat intr-un ritm domol si pauze scurte de max. 5 minute sa ne mai linistim respiratia si sa admiram panorama. Traseul este marca cu linie rosie, cea mai dificila portiune este ascensiunea pe culmea Bucsoiului (lanturi, un pic de grohotis).
Pe traseul de la Varful Omu à Cabana Gura Diham am facut 3 ore si jumatate. Coborarea prin Valea Cerbului, pe cat e de frumoasa pe atat de anevoioasa este pentru cei cu genunchii subrezi. Traseul este marcat cu linie galbena.
Ambele trasee sunt bine marcate. In total am facut 11 ore si jumatate: am pornit la ora 8:30 de la Cabana Gura Diham si am ajuns de unde am plecat la ora 20:00. Fiind vara, am avut parte de lumina zilei pe toata durata traseului.
Costuri. Am platit 39 lei biletul de tren de la Gara de Nord pana in gara Busteni pentru ca m-am intors cu masina prietenilor care au participat la Marathon 7500. Biletul dus-intors cu CFR-ul este de 68 lei.
Cazarea la Cabana Gura Diham este 110 lei pe noapte camera dubla. Camerele sunt renovate, mobilierul este nou, cu TV si mini-frigider in camera.
Echipament. Echipament de vara, rucsac, bocanci, pantaloni ¾ si tricou (+un tricou de schimb in rucsac), hanorac. Am luat si pelerina de ploaie si parazapezile gandindu-ma ca pe munte vremea este imprevizibila si se anuntate ceva ploaie pentru sambata noaptea – nu a fost nevoie de ele. Apa 2 litri, fiind foarte cald. Sursa de apa mai ai la Poiana Izvoarelor (izvor) si la Vf. Omu (imbuteliata). De mancare: un pate vegetal, niste legume, covrigei uscati, cateva fructe proaspete, ciocolata neagra. Mai poti adauga alune/seminte crude, curmale, stafide, caise uscate.
Impresii.
Dificultatea si lungimea traseului mi-au dus corpul si mintea intr-o alta stare de solicitare, una hranitoare, benefica. Am trait intr-o provocare cu mine insami in care mi-am dovedit ca sunt capabila – dand dovada de rabdare, temeinicie, acceptare a faptelor care nu stau in puterea mea – sa “cuceresc” un obiectiv, care de data aceasta a fost un munte in Bucegi. Pas cu pas.
O iesire de weekend de acest fel ma face sa ies din caruselul vietii cotidiene, imi ofera o alta perspectiva asupra vietii si framantarilor mele “terestre”. Acolo unde muntele se uneste cu cerul, chiar si cele mai mari probleme ale tale ti se par isignifiante in fata maretiei, frumusetii si statorniciei naturii (vs. nimicniciei fiintei umane). Voi reveni, pe munte, sa imi iau doza J
Pentru tine, ce anume a fost valoros la ultima iesire pe munte? Ce ai realizat si nu ti-ai dat seama pana atunci? Ce promisiune ti-ai facut?
Lasa-mi un comentariu sau scrie-mi pe contact@ivaz.ro
Sorry, the comment form is closed at this time.