Eu mi-am cultivat un simt al detasarii in momentele in care imi iau la pas orasul copilariei sau pe cel al maturitatii. O atitudine senina, neutra si multa curiozitate sa percep orasul asa cum este el in momentele in care ii accord timpul si atentia mea.

Astfel, am vizitat recent Bucurestiul. Intr-o dupa amiaza calduroasa de inceput de iulie. A inceput la statia de metrou Izvor, intr-o zi de luni. Traversez podul de la Izvor – amintirea unei intalniri amoroase; ridic ochii spre cladirea unde e caminul facultatii de medicina – un geam care imi aminteste de o prietena medic;  arunc ochii peste drum de intersectie, teatrul Bulandra – o piesa de teatru vazuta intr-o seara de iarna in ajun de Craciun; ajung la liceul Gh. Lazar invecinat cu gradina Cismigiu.

Intru cu hotarare in parc, pasesc pe aleele sinuoase – aici sunt atenta la lume, la grupurile de batranei care isi dau intalnirea de seara in parc, la porumbeii grasuni si guralivi, la verdeata copacilor si a ierbii – aici sunt ancorata in prezent. Parasesc parcul pe la iesirea dinspre Sala Polivalenta – aici o alta amintire, recenta, in timp ce urc cele 2-3 trepte de la iesirea din parc. Trec mai departe pe langa Sala Palatului, pe dreapta am biserica Kretzulescu si ajung in Calea Victoriei, in Piata Revolutiei. Admir iarasi, in trecere, monumentul ‘cu cartoful’ si pasesc pe langa gardul Palatului Regal, in prezent sediul Muzeului National de Arte. Trec pe langa un grup de indivizi cu sacouri pe ei…ma gandesc ca probabil au iesit de pe la vreo ghetarie…eu deja sunt asudata…ziua e caniculara. Traversez Calea Victoriei, ocolesc statuia Regelui Carol I, remarc cativa straini cu aparatele foto atarnate de gat si ochii roata imprejur. In Piata George Enescu se strange scena in urma unui spectacol – ma gandesc la spectacolul recent al lui Andre Rieu, dar poate ca au mai fost si altele de atunci.

Dupa Ateneu, fac dreapta…aici dau de o zona ‘proaspata’ a Bucurestiului. E renovata recent, poate de un an-doi si e ‘alimentata’ de cateva carciumi selecte si buticuri pentru gusturi fine. Merg pe Golescu si ies in Magheru. Aici, pauza. De racoreala. Intru rapid in noul magazin Mega Image unde odinioara se afla Magazinul Eva. Aici…aer conditionat. Ma invart mult printre rafturi, incerc o disputa intre constiinta si vointa, se cade de acord intr-un final si ies triumfatoare din magazin cu un pachet de gaufre cu miere. Mmmm…delicios..si merg asa rontaind, mai departe, pe Magheru. Trec de Piata Romana, las pe dreapta ASE-ul, si tot pe Lascar Catargiu inainte, spre Piata Victoriei. Multi corporatisti tineri in zona aceasta, proaspat iesiti din birourile generos alimentate cu AC. Ma uit la fetele oamenilor – ochelarii de soare ma apara de privirile indiscrete, incerc sa prind franturi din discutiile lor; observ totodata si cladiri, fatade, reclame de firme…din cand in cand ma mai uit si pe unde calc. La Piata Victoriei, n-am ce face, arunc o privire spre sediul Guvernului si intru in pasaj sa traversez intersectia. Ajung pe Kiseleff, lume destula, masini la fel, cald… Ma opresc sa-mi trag sufletul in fata cladirii Muzeului Taranului Roman si in clipa mea de contemplare ma trezesc ca sunt stopita de apa azvarlita prin irigatoarele pentru gazon. Ah, ce senzatie de racoreala…Ma bate un gand sa dau o fuga la MTR, alt loc de care sunt legata intr-un mod aparte…Mi-ar fi placut sa am o carte cu mine sa o rasfoiesc interesata …sau interesanta. N-am si decid sa-mi continui plimbarea. Ajung asa in umbra Parcului Kiseleff, alte stropitori aici, deja simt ca s-a racorit bine atmosfera. Ma feresc de balti, de copiii agitati in joaca lor, depasesc mame impingand carucioare. Ochesc un loc inspre o poiana inverzita unde un grup de copii se joaca. Ma indrept intr-acolo si ma asez pe o banca. Imi verific ceasul, noutatile de pe facebook, mi-ar fi placut sa am cu mine carnetelul sa-mi notez niste idei, asa ca intr-un final ma linistesc contempland joaca copiilor in departare.

Stau vreo jumatate de ora aici, mai verific ceasul o data …sa tot fi trecut vreo 2 ore de la inceputul vizitei mele. Ma ridic si ma indrept spre Aviatorilor. Intru pe Emanoil Porumbaru, una din strazile adiacente marelui bulevard, unde pot admira fatadele si arhitectura diversa a cladirilor. Ajunsa la Aviatorilor, las parcul Herastrau unei ocazii viitoare si imi inchei aici vizita.